Descărcare - PDF

Rolul fiziologic al endotoxinei la om este multifațetat și dependent de doză. În prezent, știm că endotoxinele își exercită efectele numai atunci când sunt eliberate de pe suprafața bacteriilor Gram-negative. Acest lucru se poate întâmpla atunci când bacteria moare sau când începe să se înmulțească. În mod normal, milioane de bacterii Gram-negative trăiesc în corpul mamiferelor și nu cauzează probleme de sănătate. În cazurile patologice, endotoxemia apare ca urmare a pătrunderii în sânge a unor cantități mari de endotoxină, ceea ce poate provoca traume și șocuri.

Endotoxinele acționează în principal prin intermediul macrofagelor. Aceste celule, care au un rol de protecție, absorb și descompun în mod normal substanțele dăunătoare pentru organism. Endotoxina (LPS) eliberată de bacteriile vii sau moarte se leagă de proteina de legare a lipopolizaharidelor (LPB) din sânge. Complexul LPB-LPS se leagă de receptorul CD14, proces care duce la activarea macrofagelor. Macrofagele activate induc formarea de diverse molecule, în principal citochinine (de exemplu, IL-1, IL-6, TNF-α, IFN-g etc.), care sunt în cele din urmă eliberate în sistemul circulator și care activează sistemul imunitar prin diverse mecanisme.

Mecanismul de apărare al organismului devine copleșit de cantitatea crescută de endotoxină care intră în sânge, iar sistemul imunitar "reacționează excesiv" la această amenințare, ceea ce poate duce la deteriorarea țesuturilor, șoc endotoxic și, în cele din urmă, la deces.

Sepsisul este o altă manifestare a infecției bacteriene. Sepsisul apare atunci când bacteriile patogene dintr-un nodul purulent copleșesc mecanismul de apărare și se răspândesc în diferite părți ale corpului și, împreună cu endotoxinele, pătrund în fluxul sanguin, ceea ce duce la apariția simptomelor de sepsis.

Sepsisul și endotoxemia sunt încă principalele cauze de deces în chirurgia non-cardiacă. Între 35-45% dintre pacienții cu sepsis mor, în ciuda îngrijirii spitalicești moderne. Se estimează că, numai în SUA, 300.000 de persoane dezvoltă sepsis în fiecare an, iar 100.000 dintre acestea mor.

Cu toate acestea, prevenirea contaminării bacteriene, inclusiv a contaminării cu endotoxine, nu este doar în interesul sănătății, ci și în interesul întreprinderilor. O cerință importantă de calitate pentru medicamentele injectabile, instrumentele chirurgicale, fluidele și tuburile de dializă este ca acestea să fie sterile și fără endotoxine. Companiile producătoare sunt obligate să cheltuiască sume considerabile pentru a se asigura că aceste produse sunt cu adevărat lipsite de contaminare cu endotoxine. În consecință, importanța determinării contaminării cu endotoxine este în creștere. Determinarea contaminării cu endotoxine este un parametru critic în procesele farmaceutice și biotehnologice, precum și în serviciile de sănătate (de exemplu, monitorizarea sistemelor de hemodializă).

Sursa : http://www.opulus.hu/microcontamination/endotoxin/effects/effects.asp